Comoara lui Decebal (legendă)

Comoara lui Decebal (legendă)

Comoara lui Decebal a reprezentat în ultimele decenii un subiect fascinant pentru iubitorii de istorie din Țara Hațegului și nu numai.

Conform unei legende circulată de mult timp, în ultima serie de războaie cu Roma, regele dac și-ar fi dat seama, la sfârșitul anului 105, că nu avea șanse să supraviețuiască. Nevrând ca romanii să cadă în posesia bunurilor de valoare din capitala sa, Sarmizegetusa, a folosit câteva mii de prizonieri romani să devieze cursul râului Sargeția (Strei), să sape niște gropi cu latura de câte un “ardent” (35,5 m), adânci de “două staturi de om” în care a plasat sute de lăzi, din lemn masiv de fag, cu balamale de bronz, în care a ascuns circa 3,2 tone de aur, 6,5 tone de argint și o mulțime de pietre prețioase. A făcut aceste ascunzișuri la o distanță de o leghe (2,22 km) între ele, începând la o leghe sud de localitatea Călan.

Citește și Nădășteanca de Sus (legendă)

Cu privire la comoara lui Decebal, Dio Cassius relata: “Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri şi săpase acolo o groapă. Pusese în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase, aşezase peste ele pietre şi îngrămădise pământ, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese în siguranţă, în nişte peşteri, veştminte şi alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea, îi măcelări, ca să nu dea nimic pe faţă”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *