Ioan Maxim Evu revine în actualitate după 3 decenii și debutează cu un volum de versuri

Ioan Maxim Evu semnează volumul de debut Trandafirii din Valea Hermonului, al 43-lea din colecția Cercul Literar de la Cluj/poezie a Editurii Colorama.

Colecția cu toate secțiunile (poezie, proză, eseuri) a adunat în cei cinci ani de existență 65 de titluri, inclusiv patru antologii de poezie și patru de proză și două volume de cronici literare în care sunt antrenați peste 100 de autori români din țară și străinătate. Emilia Poenaru Moldovan Coordonatoarea colecției Cercul Literar de la Cluj

Ioan Maxim Evu (Ioan Streian Maxim) s-a născut în localitatea Vîlcele Bune, jud. Hunedoara la 3 noiembrie 1951, a făcut școala în Simeria la „Anghel Saligny”, a lucrat ca operator de utilaje mecanice.

A debutat în Revista Luceafărul în 1982, cu o prezentare de Cătălin Nicoară. în 1983 a primit premiul revistei Ramuri la Festivalul de poezie „Ovid Densușianu”, Deva (președintele juriului – Ion Horea). A colaborat de-a lungul vremii la revistele: România Literară, Luceafărul, Ramuri, Algoritm Literar, Ritmuri Hunedorene etc. Participă cu poezie în februarie 2021 la Antologia „Armonii Literare”, coordonată de Daniel Lăcătuș. Este membru în Cercul Literar de la Cluj din 2021.

Silviu Guga, pe coperta volumului

loan Maxim Evu, dacă debuta în anii 80, așa cum era normal, putea să fie un optzecist notabil al literaturii noastre. Cu toate că era prezent în presa literară de acum câteva decenii, dispare inexplicabil, ca să revină acum, cred că acompaniat de regretele personale de rigoare, la dragostea dintâi: poezia. Este un poet care face abstracție de generații și mode poetice. El are de multă vreme un profil pe care, cu acest prim volum și-l scoate în evidență.

Citește și Poezii de Ioan Evu (Ioan Streian Maxim)

Ioan Barb, pe coperta volumului

Putem afirma fără echivoc că loan Maxim Evu (loan Streian Maxim) este un poet recuperat. Poet din viță de poeți, (văr primar cu poeții loan Evu și Eugen Evu din Hunedoara), nu s-a luat niciodată în serios, cochetând simultan cu pictura și cu sculptura. A avut, totuși, curajul să se reseteze și să reapară în peisajul literar fără complexe generate de îndelungata sa absență. După un debut interesant în anul 1982, în revista Luceafărul și după un scurt traseu prin paginile revistelor literare ale vremii (România Literară, Ramuri, Ritmuri hunedoarene), poetul părea că și-a stins flacăra creatoare la fâlfâitul propriilor aripi, în mod miraculos revine cu acest volum de debut, după o neînțeleasă perioadă de așteptare.

Cu un vădit aer romantic, în latura lor neoexpresionistă poemele din volumul Trandafirii din Valea Hermonului conving prin simplitate și prin naturalețe, cucerind discret sufletul cititorului. Pentru că autorul nu se pierde în construcții pretențioase și inutile, își structurează clar versul fără să facă abuz de metafore și fără a părea prea mult influențat de tendințele actuale ale poeziei. întoarcerea poetului rezonează cu un moment de reculegere într-un panteon al ființei, în care așteaptă trecutul să fie reedificat din ruine.

„Cu fruntea rece, stoarsă de sudoare,/în Hunedoara-s vechile statui,/coloși de piatră – zeii nimănui -/cu ochii orbi curgând spre înserare/Din fluxul vârstelor pierdute-n sânge/mă strigă fluiere ascunse-n vad…/Ah! Clipele din Orion cum cadl/Printre statui singurătatea plânge./Vârsta de fier adulmecă în mine,/zodii străvechi alunecând domol,/printre statui e liniște și gol,/sufletul meu se-nalță din ruine! Cu siguranță, dacă va continua să publice, loan Maxim Evu nu va trece neobservat de critica liteară actuală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *