Legenda izvorului tămăduitor Aquae (Călan)

Legenda izvorului tămăduitor Aquae (Călan)

Datorită așezării sale prielnice pe Valea Streiului, într-o zonă deosebit de pitorească, Ydata pe timpul dacilor, Aquae în timpul ocupației romane, localitatea Călan a reprezentat încă din antichitate o puternică zonă de locuire omenească. Dacii și mai apoi romanii i-au acordat o importanță deosebită, dotând-o cu multe așezări de referință. Un punct deosebit l-a constituit Măgura Călanului, locul din care dacii și-au luat piatră pentru zidurile cetăților din Munții Orăștiei, lucru dovedit prin cercetări geologice. Sunt lucruri care au făcut ca în tradiția populară să circule de multe veacuri numeroase legende, cele mai multe legate de comorile dacice

Despre izvorul Aquae s-au scris de-a lungul vremii un număr mare de articole și studii în gazete de cultură sau în ziare. Istorici, jurnaliști, academicieni români, acordându-i importanță deosebită. Unul dintre numele sonore care au relatat în presa interbelică despre izvoarele tămăduitoare Aquae a fost Silvestru Moldovan, publicist și ziarist la Transilvania, Tribuna, Foaia Poporului etc. Acesta descrie în ziarul Unirea, Joi, 17 Iunie 1915: “Mai în jos lângă Strei să află Călanul, loc de scaldă cu izvoare calde. Acestea au fost cunoscute şi romanilor şi locul se numea Ad aquas (la ape). Ei au scobit aici într-o stâncă un bazin (groapă) rotunjor, în forma unei linguri, în lungime de 45 şi în lățime de 30 urme, cu pereți cam de 18 urme de adânci. Forma lui se cunoaște şi acum, precum şi scocul, tăiat în stâncă, care conduce din el afară.”

Legenda izvorului tămăduitor Aquae

Studii asupra acestui izvor a continuat să publice în Transilvania, din Sibiu. Tot el a scris și despre una dintre legendele care circulă încă de la începutul secolului al XIX-lea și care are în vedere băile daco-romane Aquae, Cetatea Devei și Cetatea de pe Măgura Uroiului.

Se vorbește despre trei zâne surori, fete de uriași. Una dintre ele a descoperit izvorul cu apa caldă de la Călan și a făcut băile tămăduitoare, alta a ridicat Cetatea Devei și cea mare, Cetatea de pe Măgura Uroiului. Cea mare, Minodora, s-a semețit, nu i-a mulțumit lui Dumnezeu și Cetatea Uroiului s-a năruit. Au rămas în picioare Cetatea Devei și Băile de la Călan.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *