O nouă publicație culturală în Călan: „Revista română pentru literatură și artă”

În curând va urma să apară o nouă publicație culturală – Revista română pentru literatură și artă –  fondată de subsemnatul, în acest sens vă invit, dacă doriți, să colaborați cu recenzii, creații literare, eseu și oricare alt gen literar (se vor publica doar materiale care îndeplinesc criteriile minimale de publicare). Primul număr apare în 15 Septembrie. Revista va urma să apară de 4 ori pe an, în lunile ianuarie, mai, septembrie, decembrie.

Aceeași publicație va organiza, din 2022, un concurs de creație. Premiile vor poarte numele unor personalități culturale care își leagă existența de orașul Călan.

Secțiunea poezie

  • Premiul pentru poezie „Ioan Gelu Crișan”
  • Premiul pentru poezie „Ionel Amăriuței”
  • Premiul pentru poezie „Harald Siegmund”
  • Premiul pentru poezie creștină „Traian Dorz”

Secțiunea proză

  • Premiul pentru proză „Ada Orleanu”

Secțiunea eseu

  • Premiul pentru eseu „Romul Munteanu”
  • Premiul pentru eseu „Victor Isac”
  • Premiul pentru eseu „Nicolae Iordan”
  • Premiul pentru eseu „Petru Șinca”

Ioan Gelu CRIȘAN s-a născut în data de 15 aprilie 1961, în Călan. A publicat versuri și proză în: Algoritm Literar, Cuib Literar, Șansa, Visul, Cetatea Culturală, Poezia, Fereastra, Climate Literare, Onyx. Dăruiri Literare, Lada de zestre. În antologii literare: Freamăt de dor, Editura 3D, 2009; Însemne, Editura Docucenter, Bacău, 2010; Seminţe literare, Editura Pim, Iaşi, 2011; Cu fața spre oameni, Editura StudIS, Iași, 2016.

Volume individuale: Acolo unde-s liberi inorogii, Editura Studis, Iași 2012; Din roșu crud spre alb incert, Editura Studis, Iasi 2013; Habar n-am, Editura Studis, Iași, 2014; Catrene în bucate și-mbucate, Editura Studis, Iași, 2015.

Premiat la mai multe concursuri de creație. S-a stins din viață în 2017.

Ionel Amăriuței. După studiile liceale urmate în orașul natal, își desăvârșește ca autodidact pregătirea culturală și estetică. Din 1953, se stabilește la Călan și lucrează toată viața ca muncitor necalificat, până la pensionarea din 1990. Debutul poetic se produce la revista Viața militară, în timpul stagiului militar.

În anul 1972, debutează editorial cu volumul Claviaturi, apărut la Editura Litera. Este autorul volumelor: Vinovat de plecarea cocorilor, 1987, Editura Litera, Privind printr-un ochean întors, Editura Călăuza, 1999, Silabe, Editura Călăuza, 2005.

A colaborat cu versuri la reviste literare precum : România literară, Orizont, Transilvania, Astra, Familia, Tribuna, Steaua, Ateneu, Literatorul, Convorbiri literare, Ritmuri hunedorene, Orient Latin, Opinii culturale, Observator (München), Oglinda literară, Cuvântul liber, Scânteia etc.

A fost cetățean de onoare al județului Hunedoara.

Harald Siegmund. Născut pe 19 martie 1930 în Brașov, ca fiu al lui Friedrich și Ana. S-a mutat la scurt timp după absolvirea studiilor teologice în Batiz, Călan, unde a fost pastor evanghelic între 1954 -1958. A debutat cu versuri în revista Volkszeitung, la vârsta de 27 de ani, pe când slujea aici.

Arestat și condamnat în procesul cunoscut și ca „procesul scriitorilor germani”. Motivul arestării sate s-ar fi datorat și unor sonete, în manuscris, găsite în locuința sa din Batiz. După eliberarea din închisoare, Harald Siegmund a trăit în Timișoara, în 1972 reușește să plece în Germania, stabilindu-se în München.”

Traian Dorz. Poet creștin, lider al Oastei Domnului, domiciliat în Călanu Mic, de unde a fost arestat în 1958 și unde urma să cumpere o locuință.

Ada Orleanu. După cel de-al doilea război mondial, la începutul anilor 1950, Ada Orleanu, scriitoare apreciată și premiată de Eugen Lovinescu, s-a mutat în Călan, localitate în care a fost profesoară timp de opt ani. A predat la școala din Călan între anii 1950 și 1958, după 1958 dedicându-se mai mult scrisului, astfel că multe dintre romanele ei au fost scrise în cele două decenii în care a stat aici. Perioadă pe care o evocă în cartea Lumea prietenilor, capitolul „Vecinii de pe ulița mea”.

Romul Munteanu. Apreciat de mulți ca unul dintre cei mai iluștri critici literari români din secolul al XX-lea, Romul Munteanu, născut, crescut și copilărit în localitatea Călanul Mic.

Victor Isac. Președinte al tineretului universitar PNȚ. A fost arestat prima dată în 1945. Eliberat în anul 1948, printr-un decret de reducere a pedepselor, s-a reîntors în comuna de baștină, Zlaști, Hunedoara, unde a continuat să fie supravegheat Securitate. Fără dreptul de a se angaja în municipiul Hunedoara, a găsit un post de profesor la școala din orașul Călan, unde timp de câteva luni a avut o relativă liniște.

În perioada scurtă cât a predat în Călan a fost urmărit intens de Securitate și reținut, fără să fie condamnat, după cum reiese din memoriile unui fost elev al său, scriitorul Miron Scorobete, martor, în 1948, la arestarea sa din sala de clasă.

Nicolae Iordan. A urmat și a absolvit seminarul „Andreian” din Sibiu, secția pedagogică (1897-1900), luând diploma de învățător cu nota „Bine”. După absolvire a fost numit învățător provizoriu în UAT Călan, satul Batiz, județul Hunedoara, la școala primară confesională ortodoxă română în anul școlar 1899-1900, iar din 1900 ca învățător definitiv la aceeași unitate. Aici pune bază unei biblioteci școlare, raritate pe vremea aceea, după cum aprecia presa vremii.

A fost membru activ în numeroase societăți culturale, economice şi religioase: „Reuniunea femeilor rom ort. din Iosefin”; comitetul despărțământului „Astra” Sibiu; membru în comitetul de redacție al revistei „Vatra școlară”; membru în Comisia de sistematizare a planului orașului Sibiu etc. De asemenea, a fost președinte al Cercului Cultural Sibiu, de la înființarea instituției şi până la pensionare lui. Primul președinte al Asociației învățătorilor din județul Sibiu, ales în 1920.

Petru Șinca. Cu toate că s-a stins din viață în august 1916, Petru Șinca (n. 1853, Batiz – d. 1916, Batiz), absolvent al Seminarului teologic-pedagogic „Andreian” din Sibiu, preot paroh în satul natal, Batiz, membru în conducerea Institutului de Credit „Corvineana” din Hunedoara, o perioadă scurtă director, membru al Asociației Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, implicat în activitatea ei, reprezintă una dintre personalitățile direct legate de realizarea idealurilor naționale.

În 1877, acesta a luat parte la Războiul de Independență, iar în 1883 a fost numit, alături de preoții Petru Popovici din Strei-Săcel, Călan, și Ioan Moșoiu din satul Șimon (Brașov), capelan militar de clasa a II-a în armata română.

Fiindu-i recunoscută și apreciată activitatea, autoritățile din Vechiul Regat, în eventualitatea intrării armatei ei în Transilvania, îi indicau numele printre oamenii de încredere pe care se putea baza. A fost căsătorit cu Maria Șinca, născută Popovici, foarte implicată în activitatea Asociației Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român și în activitatea Reuniunii Femeilor Hunedorene, unde a fost afiliată încă de la fondare. Datorită preotului Petru Șinca, mai multe dintre reuniunile Despărțământului ASTRA Deva s-au desfășurat, la începutul sec. al XX-lea, în Batiz.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *