Obiceiuri și tradiții pe Valea Streiului, la Călan

Obiceiuri și tradiții pe Valea Streiului, la Călan

Pe lângă dansul călușarului, în majoritatea localităților de pe întreg cuprinsul Văii Streiului, continuă să dateze obiceiul colindului, a cântecelor de stea. În perioada ajunului, cetele de colindători vestesc nașterea lui Isus.

Conform cu descrierea făcută de scriitorul Mircea Eliade, colindătorii pornesc pe ulițe din casă în casă „Ritualul se desfășoară de obicei începând din ajunul crăciunului, până dimineața zilei următoare. Grupul de șase până la treizeci de tineri (colindători) aleg un vătaf, care cunoaște obiceiurile tradiționale și vreme de patruzeci  sau optsprezece zile ei se adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucția necesară.

În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcați în straie noi ți împodobiți cu flori și zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete și bat darabana, pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele și să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la fereastră și după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă și își continuă repertoriul, dansează cu fetele tinere și rostesc urările tradiționale.

Colindătorii aduc sănătate și bogăție, reprezentate de o rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere și pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celelalte primesc daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură etc..”

Unul dintre obiceiurile întâlnite pe Valea Streiului este și acela ca în timpul postului negru, ziua de Brumariu, localnicii să meargă la biserică, să ducă pomană colac, struguri, untdelemn și un buchet de flori în mijloc cu o lumânare de ceară curată, făcută de o femeia vrednică de milă sau de fata fecioară întru iertarea păcatelor, obicei descris de folcloristul Ion Pop Reteganul în manuscrisul Datini, credințe, obiceiuri, descântece și bocete din Ardeal.

Citește și „Dansul Călușului”, pe Valea Streiului, la Călan

Alte credințe întâlnite la Grid, Călan, apărătoare de rele și durere, „difuze, ca practici magice și oraculare”, sunt reprezentate de faptul că atunci „când iera de „vărsat de bube” (Sf. Varvara) nu se țăsea, nici cosea, cu toate că era voie de șezătoare, pentru ca bubele să puteau făcea dease ca ițele la război iară la prunci să dădeau ceai de tei să n-aibă gâlci”, Șerbănescu Elena, Grid.

Tot pe Valea Streiului, în localități ca Grid, Batiz, Strei, Gânțaga, Covragiu, bătrânele sfătuiesc pe fetele de măritat ca în ziua de ajun să măture casele până la amiază, de la prag spre răsărit, ca pețitorii să se adune la casă, „iar de nu-ți plac, ca să-i alungi, să nu arunci gunoiul afară până după sărbători.”

De asemenea, se obișnuia ca de fiecare dată când interveneau perioade lungi cu ploi, grindină sau trăsnete, în ziua Sfântului Teodosie, cunoscut între țărani ca protector al grâului, celebrat în satele noastre pe data de 29 mai, să se facă „sfințirea holdelor pârguite”, cu „apă sfințită și grâu curat”, punând-se un ban de argint în vasul cu apă, ca speranță a unei recolte mai bune.

Perpetuarea din străbuni pe Valea Streiului, la Călan, a obiceiurilor, tradițiilor populare reprezintă o zestre de neprețuit pentru cultura etnografică a zonei. Învăluite în elemente de misticism, datinile statornicite și-au lăsat dâra peste importante creații tradiționale în versuri.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *