Poezii de Michaela Gherman

Poezii de Michaela Gherman

Michaela Gherman s-a născută la Strei-Călan, în 1950. Iubește frumosul, copiii, natura și sinceritatea. Profesoară de limba și literatura română. Formare profesională la Universitatea Al. I Cuza Iași.

„Fiecare om are infinitul său. Al meu am crezut cu tărie că e în cuvânt. L-am dăruit prietenilor în volumul de versuri AL CINCILEA ANOTIMP și anul acesta în proză descriptivă CA O ARȘIȚĂ SFÂȘIATĂ. Publicată în șase volume de antologii și reviste literare”, afirmă Michaela Gherman
.
Motto: Eternitatea stă în moment. De aceea VIAȚA e clipă.

Tomnaticul amurg

Amurgul cade înspre ceas târziu
Tu-mi spui, încet, ceva, dar ce, nu știu,
Să înțeleg abia mă străduiesc
Șoptesc ,,da” ,,știu” luptând să te privesc.

Te depărtezi, conturul tău dispare
În a luminii roșie revărsare
Spre mine-n clipe,doar lacrimi mute curg,
În urma ta-i tomnaticul amurg.

Tu ai plecat, dar dorul iară
Te caută cu întrebare-amară…
Va fi și-un mâine, dar sub zorii noi
O lume-ntreagă zid va sta-ntre noi.

Pastelul ploii

Când plouă-n torente
Dumnezeu meştereşte la aripile lumii
Două poteci înguste duc până la norii
care dimineață se întorc pe cealaltă parte
ca să ajungă păsări cântătoare
ce-n limba lor măiastră vor clocoti
Mulțumiri.
Si flori ca o fericită zburare
Si vânt subțire obosit de albinele
cu strigare sălbaticită în petale.

Înserare

Pe un butuc tăcut din lemn m-aşez
Printre copacii verzi priveliştea o văd
Cu sălcii si cu-arini ce par că ard
Pe mal e ziuă încă
Doar eu mă înserez.
Bolta-i albastră si-n zare norii ard
Sclipeşte râul STREI,înspre apus o clipă..
O pasăre de noapte eu o aud cum tipă;
Si vrrr..un stol de vrăbii zbucneşte peste-un gard
M-aplec acum mirată,pe-amurg ca pe o ramă
Ce străluceşte din umbra visului pustiu
Si cred, pornind aiurea rănitu-mi dor târziu
Că am luat în brațe timpul
Dar n-am băgat de seamă
Pe-albastră depărtare a luncii de demult
Copilăria mea a ars sclipind în râul serii
Acum aud deodată rupând tăcerea verii
Vrrr…timpu-n zbor, pot doar să îl ascult.

Uneori…

Pe lăptoasa zi, abia despărțită
de întuneric,
încă speriată de lumină,
am simțit lacrima împietrită.
Negreșit, cioplitorul
va săpa în juru-i
imaginea unei despărțiri.
Acum mă îmbrac în miresme
de înfloriri pentru lume,
inima mea – colivie strivită
precum o pană de soare,
caută sâmburii timpului trecut –
atât de gol și singur…
Zguduită
între un strop de ploaie
și altul, parcă
te aud:
,,Mă poți înțelege și tu acum,
sete?”

Încă…

Am fost seară răscolitoare?
Tu mi-ai fost noaptea de uitare
Am fost zori de zi argintată?
Tu mi-ai fost dimineață înlăcrimată.
Am vrut să-ți fiu ziua senină
Tu mi-ai făcut inima lumină.
Şi-ai devenit sufletul meu
Şi viața mea
Şi sublima iubire
Şi dăinuire
Şi azi
Şi mâine
Şi mereu
Pe şine paralele.

Etape

Odinioară eu prin ani treceam nepăsătoare
Si chiar credeam că pot zbura până la stele
Dar viața e cumplitul cămătar
Ce dă cu-o mână,apoi ia,iar si iar..
Eu nici în veci nu m-oi plăti de datorie
De toate amintirile ce-mi reînvie
Si pururi cu ce-i bun la concurență
Nicicând nu voi ajunge la scadență
Ce dacă zborul anilor mi-e scris pe față?
Inima mea e încă-n dimineață.
E drept că tropotirea-i e cam stinsă
Dar o aud si-acum țipând dacă e-nchisă.
Nu judecați cum îmi e visul
In el sunt eu
Si asta-i taină ce e într-nsul.

Culori

Primăvară verde!
Uneori mi-e albastru de tine…
Mă doare roșul din inima mea,
Dar sunt bolnavă de roz.
Chiar dacă o mai străbate
Câte o undă de violet,
Chiar dacă o mai străpunge
Câte un vis indignat
De culoarea castanelor scoase din foc
Cu mâna altuia…
Dimineața când mă trezesc cu…
,,Bună dimineața, inima mea!”
Seninul din mine înflorește păpădia
Și amestec toate culorile
Din viața mea.
Așa atenuez duritatea întunericului,
Calmez indignarea violetului
Spăl petalele
Ochilor mei
Încăpatânați să vadă VIAȚA în roz.

Ziua ochilor

Un straniu fior ca de mirare
Vreau drumu-ți să fie spre fericire
Să-ți scuture un fluture cea licărire
Pe suflet miracol viu de iubire.
Culoarea ochilor tăi devoratori
Scăpărătoare unde,mereu migratori
Sunt si-n iarnă tandru giuvaer
Ca vâlvătăile ierbii ajunse la cer.
Rostogolește Doamne secundele-n zare
Si adu’ TU azi,nostalgica urare.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *