Preotul greco-catolic Teodor Miclea, fost deținut politic, despre „cei fără credință”

Preotul greco-catolic Teodor Miclea, fost deținut politic, despre „cei fără credință”

Teodor Miclea, preot greco-catolic, condamnat politic și închis în penitenciarele Jilava, Gherla, lagărele de muncă Peninsula, Poarta Albă, Valea Neagră, Cavnic, în 1996 afirma: „Gândindu-mă la toate prin câte am trecut în regimul comunist, am ajuns la concluzia că întreaga mea activitate a fost o luptă continuă pentru sfânta noastră Biserică și credință care și-a început martirajul odată cu samavolnicul Decret din anul 1948, legiferat de cei fără de credință, pentru a instaura în țara noastră comunismul.”

Memorii al preotului, publicate în… Memoria

Într-un articol din 1996, publicat în revista Memoria, preotul scria: „Am povestit multora toate câte le-am avut de îndurat, dar acum, când ceasul supremei judecăți e foarte aproape, mi-am zis că nu mă pot înfățișa bunului Dumnezeu, dacă nu las în urma mea și o mărturie scrisă a celor întâmplate cu mine („vorba trece, scrisul rămâne”). Și nu atât pentru ilustrarea propriei mele suferințe (de fapt loc comun pentru toți acei adevărați preoți care au rezistat furibundului război al ateismului), cât ca un semnal ce nu trebuie să înceteze să ne preocupe, mai ales că vedem și în lumea noastră de azi cum oamenii se ucid între ei, pur și simplu pentru că unii cred mai altfel decât alții.”

După eliberarea Ardealului în 1944

După eliberarea Ardealului în 1944, s-a stabilit în satul natal al soției, fiind hirotonit preot aici, până în toamna anului 1948.

„Acești ani au fost o perioadă de grele încercări pentru mine, datorită presiunilor Siguranței, care începuse să-și impună sălbatica doctrină comunistă în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și religioase. Datorită faptului că în toate ocaziile pe care le-am avut cu credincioșii -în amvon sau în particular- am rămas neclintit în credința mea, am fost ridicat în repetate rânduri și dus la Siguranță în Blaj, pentru perioade de interogatorii de 2-3 săptămâni.

Deja apăruseră informatori și informații despre activitatea preotului din sat, astfel că, în urma unei adevărate avalanșe de încercări și presiuni am fost obligat să părăsesc casele parohiale, să mă stabilesc în casa părintească. Aici am transformat o cameră într-un fel de catacombă, în care adunam sufletele zeloase la sfintele liturghii și împărtășanii, aceasta fiind de multe ori neîncăpătoare pentru destinația ce i-am dat-o.” Se confesa Teodor Miclea în Memoria.

„Am fost aruncat în dubă cu fața în jos”

„Dintr-o dubă au năvălit soldați înarmați, care au înconjurat casa, s-au postat la geamuri și uși, pregătindu-se pentru capturarea și încătușarea dușmanului poporului român, care eram eu. La un anumit semnal, ușa a fost deschisă brutal și, cu lanternele îndreptate în ochii celor ce dormeau liniștiți la miez de noapte, mi s-a prezentat ordinul de arestare și percheziție de către mai-marele lor. (…) Am fost aruncat în dubă cu fața în jos, militarii mi-au prins trupul sub carâmbul cizmelor, și cu mare viteză duba a luat-o într-o direcție pe care eu o bănuiam: la Tg. Mureș”, descria preotul Teodor Miclea momentul descinderii autorităților în locuința sa.

Ancheta

Prima noapte de anchetă, din descrierea lui, s-a desfășurat între orele 11 noaptea și 4 dimineața, amintindu-și „ochi pătrunzători și dornici de răzbunare a anchetatorului.” Încă de la începutul anchetei, ofițerul de Securitate i-a pus în vedere avantajele pe care le va dobândi dacă acceptă schimbarea credinței sale.

Citește și Cum a fost torturat Iordan Răitaru, supraviețuitor al experimentului Pitești

„Primul dialog, relativ liniștit, s a terminat cu trimiterea mea în celulă, pentru a medita profund asupra celor discutate, deoarece chiar de la a doua ședință pozițiile noastre au început să se clarifice. El, pe de o parte, cu ideile lui satanice, eu, pe de altă parte, cu ale mele, sincere și neînduplecate, i-am spus anchetatorului că, indiferent de timpul cât voi sta eu acolo, voi spune un categoric nu la toate propunerile lui (…)”, scria preotul. A fost apoi transferat la Penitenciarul Tribunalului Militar din Cluj, unde urma să fie pregătit procesul.

Cine a fost Teodor Miclea

Teodor Miclea s-a născut în 4 aprilie 1917, în localitatea Racova, județul Satu Mare, într-o familie cu 8 copii (3 fete și 5 băiți). În anul 1939 a absolvit liceul „Papiu Marian” din Tg. Mureș, iar în 1940 s-a mutat la Blaj, unde fratele său loan era preot și profesor. S-a înscris la Academia Teologică din Blaj, pe care a absolvit-o în 1943. A fost hirotonit ca preot în 21 ianuarie 1945 de Episcopul Valeriu Traian Frenţiu.

În anul 2000 a primit titlul de protopop onorific pentru întreaga activitate şi slujire preoțească, de la Episcopul Alexandru Mesian. Protopopul Teodor Miclea a încetat din viață în 14 februarie 2006. A fost căsătorit cu Maria, sora profesorului Chețan luliu din satul Coroiu, jud. Mureș. După căsătorie a fost hirotonit ca diacon și s-a stabilit la Turda, unde a funcționat până în toamna anului 1944 când, siliți fiind, s-a refugiat din nou la Blaj.

Detenția

În fișa matricolă penală întocmită la penitenciarul Cluj la data de 29 noiembrie 1951, la situația juridică este menționat că nu a mai fost condamnat. Are mandatul de arestare nr 144 din 1952 pentru „instigare publică”, iar la descrierea faptelor se arată că: „a provocat populația să nu accepte unificarea bisericilor”.

A fost judecat de Tribunalul Militar Cluj și a primit o pedeapsă de 5 ani conform Hotărârii judecătorești nr. 292/1952 pentru perioada 29 noiembrie 1951 – 26 noiembrie 1956. A treia fișă matricolă penală, nr. matricol 132 din 17 februarie 1952 este întocmită de D.G.S.S. la Penitenciarul din Târgu-Mureș.

Preotul Teodor Miclea s-a stins din viață în 2006, în orașul Călan din județul Hunedoara, localitate în care a trăit din 1974, când fiul său, Ovidiu, a absolvit Facultatea de fizică și a fost numit profesor aici.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *