Silvestru Moldovan, despre „vechea scaldă romană” părăsită

Silvestru Moldovan, despre „vechea scaldă romană” părăsită

La începutul secolului XX, Silvestru Moldovan (n. 1861, Agârbiciu, judeţul Cluj – d. 1915), istoric și ziarist român, între 1885-1887 profesor la gimnaziul românesc din Braşov, cu o bogată activitate gazetărească la reviste sau ziare ca: Gazeta Transilvaniei, Transilvania, Tribuna Foaia Poporului, Unirea sau Buletinul Societăţii Geografice, unde a semnat diferite articole și studii de specialitate, în articolul, «„Din Ţara noastră”», publicat în ziarul Unirea, scria despre importanța izvoarelor daco-romane din Călan.

Silvestru Moldovan 

„Mai în jos lângă Streiu să află Călanul, loc de scaldă cu izvoare calde. Acestea au fost cunoscute şi romanilor şi locul se numea, Ad aquas (la ape). Ei au scobit aici într-o stâncă un bazin (groapă) rotunjor, în forma unei linguri, în lungime de 4 5 şi în lăţime de 4 5 şi în lăţime de 3 0 urme, cu pereţi cam de 1 8 arme de adânci.

Forma lui se cunoaște şi acum, precum şi scocul, tăiat în stâncă, care conduce din el afară. În acest bazin erau întocmite scaldele romane; în fundul lui izvorăște un izvor de apă caldă.

Vorba din bătrâni ne spune că acest bazin a fost făcut de o fată de uriaș, într-o singură zi, pe când alte două surori ale ei au zidit tot în aceea zi două cetăți: una cetatea Devei şi cealaltă cetatea de la Uroi. Scaldele de azi se află în depărtare de câțiva metri de la această stâncă, iar scornitura, vechea scaldă romană, este părăsită.

La Călan, pe locul vechiului „Ad aquas” s-au aflat mai multe lucruri vechi de pe vremea romanilor, precum pietre cu inscripții romane, bani etc. O astfel de piatră veche, cu inscripție (Genio pagi aquensis etc.) se află în altarul bisericii române din Călan.”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *